A minti cu un scop bun si fara a rani pe nimeni nu este un lucru rau. A te minti pe tine este in schimb un lucru ingrozitor. A deveni un sclav al propriilor sentimente,fara ca acestea sa aiba un raspuns este si mai rau.
A genera un univers in care sa ii duci pe cei pierduti, intristati, ingandurati, neajutorati, lipsiti de speranta este bine. A-l transforma intr-o ruina este un lucru groaznic.
A intoarce spatele la cel ce ai devenit dupa ce ai suferit, trudit, gandit, dupa toate acele nopti nedormite in care presiunea se acumula in mintea gata sa explodeze, dupa toate legarurile mentale care cedau in fiecare noapte doar pentru ca in urmataorea sa fie puse iar in fata aceleasi sorti, dupa toate sacrificiile facute si dupa toate lacrimile perdute, toate ducand in seri repetate catre propriu amar, a renunta la sine dupa toate aceste lucruri...este o prostie.
A regreta chinul prin care ai trecut in stabilirea sinelui este stupid. Dar mai aiurea este sa te pierzi si nici sa nu realizezi.
A iubi este ok...a dori sa te schimbi din dragoste este bine...dar a uita cine esti pentru acest sentiment este un lucru pe care nu il consider onorabil.
Si atunci intreb...cum am ajuns sa uit? De ce a trebuit sa se intample astfel? Si acum ca m-am regasit...voi mai avea o sansa la ...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu