Nou dar vechi

  Timpul se pare ca a pus amprenta si pe gandirea mea. Desi nu credeam ca voi fi afectat se pare ca ,incetul cu incetul,mintea a evoluat catre ceva ce inca nu realizez daca este bun sau rau. Singurul lucru pe care il doream de la timp era acela de a ma invatat cum sa aleg intre "da" si "nu",in schimb timpul a facut modificari subtile la adresa zidurilor cetatii mele. deoarece mintea este precum o cetate iar evenimentele,oamenii,imaginile,locurile toate sunt convertite in mici cetaceti ai acestei fortareti. Se pare in schimb ca am permis accesul unor hoti.

  Imi aduc aminte de ziua in care am zis:"De azi nu!". Atunci oare cum gandeam de spuneam asta? Oare la ce ma refeream? Pun aceste intrebari sperand sa inteleg de ce am ajuns iar de unde am plecat.

  Acuma sunt pur si simplu neputincios in fata destinului. Stau si ma uit tampit la ce am facut si iarasi sunt la granita dintre plans si furie. Este atat de usor sa zici ca iti bagi picioarele si treci mai departe,insa este atat de greu sa plangi,sa regreti. Insa fix in momentul acela de plans tu evoluezi.

  Si daca imi bag picioarele,ce are? In fond ,sunt multi pesti in apa asa ca de ce sa imi fac griji?

  Sa imi fac griji pentru ce pescar voi deveni daca voi mai trata astfel pestii prinsi...