Sa presupunem ca albul este alegerea corecta. Insa daca este asa, atunci de ce ne mai gandim la negru?De ce avem resentimente? De ce ne temem de negru sa nu afle de alb,desi daca ar afla nu s-ar schimba nimic.Acest alb te-a insotit atata timp. Va cunoasteti de mult. Albul te-a orbit de atatea ori.Albul te-a arsadesea,dat te-ai obisnuit...ai trecut peste...maurizat...devenind nepasator:"toti sunt oameni...". A devenit o obijnuinta sa alegi albul. "De ce sa ma mai complic, sa ma mai strofoc, sa mai gandesc...cand pot alege mai usor,mai lejer, fara nici un stres ...albul...". Insa acest alb...te va orbi iar...iar atunci te vei gandi :"Daca as fi ales negru?".
Ok atunci...sa presupunem ca negru este alegerea corecta. Adevarul aduce aminte de faptul ca negrul te-a atras inca de pe vremea cand erai "albit". Negru are ceva...special...ceva care iti mentine interesul...este un da si un nu . Negru te face sa te gandesti cum ar fi sa nu te mai gandesti. Negru trezeste in tine calmul, dar te temi de acest intuneric. Te temi de faptul ca nu ai idee ce doresti cu adevarat de la negru. Nu doresti doar culoarea...il doresti pe tot,pana la ultima picatura. Poate chiar gandul ca doresti atat de mult te sperie...te face sa te temi in a-ti intinde mana. Te face sa tremuri la gandul ca nu prea poti sa ai acest negru...mai cu seama sa il ai in intregime. Te temi atat de tare incat nici nu mai incerci. Dar cine te condamna?...in fond...inca mai ai albul...nu?
Si hai sa zicem ca decizi intr-un final sa te arunci in negru...dar ironia face ca fix atunci negrul sa isi joace jocul...acel joc de "da" si "nu",pe care il urasti.
Obosit dupa acest joc te resemnezi si decizi sa abordezi totul cu un "fuck it" rostit superior. Insa asta este doar o masca de suprafata care ascunde rani adanci...rani pe care le uiti temporara scaldandu-te in alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu